strigătul din
această îmbrăţişare nu avea toate literele la cap
dansa în sensul
invers al unei ore
îşi mesteca
nerăbdarea vizitelor mele silabisite
uneori îi treceau
prin cap cutremure tulburi
ca nişte cuvinte
proaspăt inventate
dacă ţi-aş
destăinui
că între sânii tăi se
ascunde toată murdărirea mea
rămăşiţele unei
îngropări
şi o culoare în
spatele căreia nu trăieşte nimeni
mă vei mai lăsa
puţin cu tine?
mamă
mai lasă-mă puţin
în dreptul uşii
o să-ţi mătur
nopţile din buze cu o pasăre
poţi deveni demnă din nou
doar recunoscându-ţi bastarzii
şi doamne cum ţi-aş
aşeza în sete
tot chipul meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu