dezlimpezirea

ce somn îmi este în ochiul tău

construiesc o inimă începută de păsări

şi nu te poţi retrage dintr-un pas chiar dacă eşti liberă

să nu fii

voi intra în tine cu toată greutatea unui ţipăt

amândoi încercăm să ne repetăm pe de rost trăitul în asfalt

culoarea roşie a tuturor reginoaicelor înjunghiate

o vreme sau două

cu respiraţia întinsă în genunchiul meduzei

care ne-a îngropat tăcerea dintre dinţi

banul văduvei face diferenţa între drumul spre desăvârşire

şi starea de normal

de câte ori eşti altcumva la întoarcerea din restul lumii

dacă m-ai iubi doar pe dinafară

mă gândesc că îţi vei da seama care este neliniştea

din unde aştept creşterea oamenilor