mi-am cuibărit
trupul sub respiraţia unei păsări
ţi-a încolţit tâmplă
deasupra chipului frigul
şi-a încăpăţânat în
alb
căderea
dacă ne-am fi
amândoi întretimpuri
curat ne-ar lătra
din vene cifra
nerăbdărilor
mi-aş smulge aerul
din plămânul tău stâng
să-mi spăl tălpile
în bătai de inimă
neîncepute
iubito atât de mult
m-aş naşte din ţipătul tău
atât de mult aş
vrea să-ţi fiu urmarea
la moarte ochiul nu
vede chipuri
ci ochi privindu-se
în ochi
ochi privindu-se în
asemănări
şi respiraţia sub
care ne ascundem amândoi
tăcerea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu