ţi-am decojit
bătrân culoarea umbrei
din astăzi picura
căprui obrazul
sub pleoapă neatenţia
de a te lăsa umblată
între degete
şi dacă îţi este o
lene teribilă de mine
uită-mă de fiecare
parte a punctului
ca un scurt metraj
despre sfârşitul lumii
voi mima cârduri de
oameni
acel doliu exact
care mi-a precedat naşterea
şi aripile care au
evadat deodată din noi
ca o tencuială
veche
cuvintele
transpirate pe frunte
se îmbolnăviseră de
noapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu