glasului tău de noaptea trecută

nebunul din tine urlă înălţimea

dintr-o coincidenţă cu palmele încărunţite

îmbrăţişează culoarea din spatele fiecărui clipit

se uită în somnul tău unde nimeni

nu a deschis vreodată tăcerea

te-am stat cât de o ţigară

cineva mi-a spus că tălpile mele nu vor avea parte

decât de o singură tăietură

nicio asemănare cu noi

nu seamănă cu tine

dacă nu are chip

chipul nostru vindecă abandonarea asemănării

de asta ne mângâiem în fiecare seară tăcerile

împreună