spune-mi cât de
cursiv mi-ai linge foamea
ascunsă într-o
zvârcolire de femeie neîncepută
aleargă înaintele
acolo unde nu observă nimeni
tăcerea zvâcnind limpede
dinspre coapse
picură umbre
aşternutul între noi-ul orbitor
şi restul pereţilor
în care ne-am sprijinit
ţipătul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu