poem neterminat

mă iubeşti

cu noaptea îngropată în umărul drept ca o sală de naşteri

ţi-am spus să mă trăieşti încă odată

jumătate din mine a mai rămas

doar celălalt sân este nemângâiat

nu ai auzit

nici măcar când îţi cotrobăiam răspunsul prin vene

greu m-am aşezat la marginea ta

greu te-am convins să nu mai ciuguleşti aerul de sub tălpi

departele străluceşte început

tu răsfoieşti tăcerea dintre sunetele înghiţite în sec

sap în lumina ochilor tăi o bătaie de pendul

în fond doar eu sunt negustorul de păsări involuntare