aruncat într-un genunchi
spaţiul gol era o cifră
în care aleargă femeile
uşoare de prea mult iubit
ca nişte mărfare în
cârje
nu şi-au văzut
niciodată ţipătul în linie dreaptă
în spatele meu muntele
şi-a pierdut răbdarea
să-şi mai numere
înălţimea
de sub piele
din inimi
îmbătrânim uneori aşezându-ne pe riduri
vârful degetelor
în fiecare noapte
când revenim din mame
sub un alt nume
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu