am săpat o încăpere
în tinereţea ta
mă ascundeam în
interiorul acestui secret
vinerea când
tăcerea haitelor de vrăbii muşcau culoarea
frământată
întretimpul sânilor
îţi scriu numele la
suprafaţa apei
tu îmi dezbraci
singurătatea ca pe o piele neîmblânzită
până nu mai rămâne
nicio cădere
în mine un nimic
cere alt nimic şi pentru asta ai ales
cuvântul
care să nu aibă
nicio legătură cu nimicul meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu