într-o cădere de vânt pădurea îşi
mesteca venele
până la scrâşnetul unui dispreţ
cu picioarele rupte
dintr-o parte împărţită în
nerăbdare
în cealaltă înnebunită de foame
unde rănile îşi deschid gurile
ca un roi de şerpoaice
în fiecare miercuri seara
tata îşi construia cărţi noi
le vindea cuprinsul la kilogram
chiar şi umbra cu oasele curate
ale mamei
erau la ofertă
şase lei şi patruzeci şi nouă
de bani
de culori tăvălite
în rânjetul împingătorilor de
lumi
eu măturam toate înserările
cu o pană
aproape de inima mamei
pentru a putea fi răsfoite în
linişte
de toţi negustorii de păsări
involuntare
colecţionarii de seminţe
chiar şi femeile uşoare de prea
mult iubit
doar hoitarii nu aveau acces
între ovarele ei
şi de la atât de multă
despletire
mi s-a tocit sângele pe la
vârfuri
doar şerpoaica s-a împerecheat
cu un vultur
până s-au închis toate rănile
din copacul acesta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu