sunt închisul
din genunchiul unei fotografii
şi am trupul acoperit de ore
în palmele acestea
singurătăţile
au fost mereu oraşele îngerilor
doar cel care reuşea să convingă prin tandreţe
ştia tot
şi tocmai el avea în loc de suflet
o mare întreagă
poate de asta
oamenii care locuiesc în viaţa mea
au cearcănele îmbâcsite de lumină
şi doamne ce greu se poate şterge
prezentul acesta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu