într-o vreme îmi plăcea să
adorm în biserica
construită între două femei de
piatră
cu palmele încălţate în păduri
întregi
de oglinzi în vârstă
şi ploua cu urlete
şi lăcrimau caloriferele
din lanurile cu îngeri
sălbăticiţi
în mijlocul dinţilor ca nişte
mansarde
dezbrăcate de aripi
şi plângeau statuile în vrăbii
desconspiratele zboruri tandre
unde nu a rămas nimeni să
aleagă
restul ochilor ciuguliţi de
înălţimi
din acest motiv acord
prioritate
primilor zece metri
de moarte dactilografiată
până la îmblânzire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu