deşi mama m-a născut cu
intenţii bune
jumătatea în care aveam deplină
încredere
nu-şi eliberase complet
nerăbdarea
era ca un carnet de notiţe
unde se aruncau ultimele ştiri
despre ploile cu pământ curat
din glasul ultimului samaritean
mi-ar fi plăcut
să-mi pot număra viaţa pe
degete
aşa
ţi-aş fi putut spune din ce
parte
îmi poţi asculta urmele
însă tu nu ai respirat
niciodată o îmbrăţişare de solzi
pentru că nicio realitate nu se
poate desena artistic
la fel cum niciun arbore nu
ştie să se decojească
de pădurile trecute
blocurile mele sunt bolnave de
ani
umbra ciopleşte în auz cartiere
de oameni întregi
până în somnul de proastă
calitate
unde ţipă întunericul
ca un cor de prunci
ţi-am învăţat viaţa pe de rost
alungit în pieptul tău săturat
de mâini
oare ai ştiut vreodată ce ne
aşteaptă
când ni se usucă sângele?
oricum am să te privesc în
noaptea aceasta
cum torci liniştită
cearceafurile
în care ne-am întâmplat
poate am să te las să te joci
în carnea mea
apoi vom face dragoste de toţi
banii
sau poate te voi conduce
spre umărul stâng al camerei
şi ne vom scrie mesaje de pe
telefoanele mobile
aşa mă iubeşti cu toate
cuvintele
mâine
îţi voi încheia anotimpul
acesta la piept
şi voi aştepta să-mi scrii
despre iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu