honey

bărbatul care îşi spală sufletul

doar cu palmele iubitei

era de fapt un perete nu foarte mare de statură

unde îşi ştergea obrazul

tăcerea altei zile

seara îşi încălţă inima în părul tău

unde niciun ţipăt nu-şi simte umerii adânci

numai dimineţile se dezbracă

de tot târziul

poate dacă ne-am lovi ecoul în simplitate

ne vom auzi crescând unul din celălalt

mâinile

şi eram atât de tineri în pământul acesta

când ne rătăceam culorile în mijlocul lumii

iar lumea îşi număra zidurile

în pumnii îngenunchiaţi

de frig