nu mai era nimeni foarte treaz
după caderea orei 18
când se împărţeau păturile
zilnice
în camera alăturată urla un
televizor
alb negru de ştiri
şi fotoliul descălţat de
trupuri
unde se mai păstra încă
căldura ultimelor şase zile
din când în când
bătrânul arunca o mână de
cuvinte
pe deasupra aerului
şi zâmbea iremediabil
uneori se auzeau uşile
lovindu-şi burţile goale
de albul ochiului
şi câteva ore care se iubeau
tandru
în mijlocul canapelei
din plafon picura tiptil
viaţa chiriaşei de la trei
care se obişnuise să fie
adulmecată
de picioarele bărbaţilor de
ocazie
din cinci în cinci minute
poate din această cauză
la sfârşitul copacului îşi
făcuse cuib
un animal născut din zece mame
cu picioarele lungi de foame
şi vreo doi soldaţi
în care mureau de fericire
restul dimineţilor
cuminţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu