acest zid poartă numele tău

în curtea unde au înflorit două uşi

trăia un cuvânt cu fruntea umedă

îşi cunoştea cu exactitate timpul

de-a lungul degetelor

doar glasul lui nu îl cunoştea nimeni

pentru că era la jumătate de preţ

în buzunarul de la piept

în fiecare uşă mătura nopţile

frământa înăuntrul unei dimineţi

şi îşi număra minutele sincere

din colţul gurii

într-o servieta deformată păstra

toate ştirile

avea o listă cu femeile

şi un tabel cu el însuşi

iar când venea vremea de numărătoare

striga cât îl ţinea gura

iubiţi-mă!

ca pe voi înşivă

şi astfel vă veţi izbăvi

doar în mijlocul zilei

trăieşte lumina care lasă

umbre