uneori blocul avea podeaua cu
dinţii stricaţi
şi ce beznă asurzitoare
străbătea pământul
atunci când balenele eşuau din
iubire
într-o băltoacă de plictiseală
iar femeile se lăsau mângâiate
cu pumnii
traducătorul de virgule
avea ochii mucegăiţi o singură
dată pe zi
când îţi îngrămădea treptele în
plete
ca o părerea de rău
iubesc să zâmbesc
când tu colecţionezi guri
deschise
şi păsări îndrăgostite
să-şi lovească umbrele
de ziduri
mi-aş putea juca zilele la
zaruri
când străzile se ghemuiesc de
frică
până nu li se mai văd deloc
umerii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu