dintr-un punct şi o virgulă

am băut vin

care avea chipul şi asemănarea ta

şi oamenii erau preparaţi în fiecare seară

de un stol de fluturoaice fără nicio teamă

înăuntrul aripilor

în spatele unui dumnezeu viu

creştea o groapă comună

unde doisprezece mâini îl mimau perfect

şi câtă sângerare am căpătat atunci

când m-am rătăcit

în mine însumi

nu mai am nici piele

nici bătaie de inimă

nici adulmecarea fiarei

în palma ta condamnată la moarte

şi mă întreb

dacă au mai rămas oameni responsabili

în intersecţia aceasta

uitată sub dictatura unui câine surd