pentru că nu ai găsit ziua
potrivită să te naşti
zidurile se loveau unele de
altele
ca un dispreţ faţă de cei
care nu îşi pronunţau
numele corect
plus de asta
în prima cameră se numerotau
vieţile pierdute
de un dumnezeu generos
iar în ultima rătăcea restul
morţilor
ca o haită de păsări migratoare
din acest motiv pământul nu a
învăţat niciodată
să alerge în răbdarea unui om
preferă să respire treptele
din colţul ochiului unui bătrân
de performanţă
şi să privească cerul sălii
de dans
unde sunt botezate mâinile
ultimului arbore
..., iar pământul aşteaptă în tăcere;
RăspundețiȘtergeredoar golul din el mai suspină,
până un văl peste viaţă se scurge,
odată cu cel de „performanţă”;
un ritual strivit printre morminte...
şi mii de flori – povara cuvintelor nescrise...