omul cu orele aruncate în ochi

nu ştiu dacă timpul are orele numărate

aş vrea să cred că nu sunt singurul

condamnat la moarte

că întotdeauna uşile s-au deschis în alte uşi

culorile s-au ascuns în mâinile copacilor

iar o femeie este consumată

numai la sfârşitul mesei

când căpruiul nu mai are nicio valoare

cu picioarele desfăcute

nu am cunoscut largul ochiului tău

îmi este frică să înot seara

când îmi dezbrac trupul în realitate

ca pe un cuvânt

mâine vin să îţi întorc uşor cheia din inimă

să funcţionezi până în următoarea zi

când îţi voi interoga străzile

şi pereţii îmbâcsiţi de urletele celor care

s-au îmbolnăvit

de tinereţe

(Din Vol. Dimineţi cu Mâinile Încercuite)