Persoane interesate

miercuri, 5 septembrie 2012

eu nu respir lumini femeie proastă


animalul adormise în pământul dezbrăcat de pietre
până când
din spatele lui au început să crească oraşe întregi
cu străzi întregi
cu blocuri întregi
doar oamenii erau construiţi din jumătăţi de măsură

uneori oraşele se clătinau
în sensul invers acelor de ceasornic
gemeau ciocnindu-şi trupurile unele de altele
iar când animalul se arăta cu degetul
doar atunci oamenii se găseau întregi
atunci îşi descopereau mâinile sprijinind lumea
de toate întrebările
de toate numerele inventate să se alungească
într-o femeie care şi-a îmblânzit viaţa
la începutul drumului

ultima oară
când mi-am desenat chipul în oglindă
între coapsele tale mureau sfinţi
şi pământul acoperea urmele orizontului
cu răspunsuri

(Din Vol. Dimineţi cu Mâinile Încercuite)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu