când te feream de viol şi sabie
lumea nu era dreaptă iubito
nu se aşeza în marginile tale
ca o mamă bună
din cauza asta eu am ajuns
cultivatorul de păsări
iar tu îţi numărai anii pe
degete
ne muşcăm reciproc de viaţă
inventăm jumătăţi de umbre
şi ne ştergem lumina stropită
în tâmple
uneori murim împreună
de mai multe ori pe zi
când recităm pereţi interzişi
cu jumătatea adevărată
a inimii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu