încuvântarea literei a fost
oferită unui singur trup
cu degetele proaspete
despre care se ştia doar
că nu îşi aparţinuse niciodată
uneori se ridica în piciorul
sănătos
şi prindea răsăritul de la
început
alteori admira cerbul adormit
în care îşi făcuseră cuib o
hoardă întreagă
de fluturi albaştri
câteodată desena cuvinte în
fereastra puţină
uitată în zâmbetul mamei sale
care atârna tiptil la jumătatea
norocoasă
a tatălui său în care muriseră
trecuturi întregi
şi ultimul arbore adânc
acesta era motivul pentru care
nu atingea culorile
dimineaţa
doar umbrele lor căzute în pământ
la marginea întunericului
pieptul său este împlinit de
câmpuri de bătălie
şi litere muribunde
de unde curge lumina
pe furiş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu