dacă pământul
şi-ar descoase gura din
mijlocul trupului
ar mai rămâne doar
arbori cu sângele cald
deasupra cărora timpul
îşi şterge picioarele
murdare
eu nu aş putea fi lumea
chiar şi dacă mi-aş
întemniţa luciditatea
în burta unei balene
în ultimul anotimp
învârţi viaţa pe degete
ca o legătură de chei
care nu deschide nicio
moarte bună
într-un ochi de apă
poate numai aruncatul în
sus
şi vreo două adâncimi de
unică folosinţă
ar cerşi umbră
la sfârşitul palmelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu