femeie
cu pielea întinsă de
mâini spălate
la marginea unei ape
cu pleoapele despletite
caută-mi chipul
în vârful degetelor
sunt gândul încolăcit ca
o îmbrăţişare
de şarpe blând
şi în timp ce restul
oamenilor
sunt desfrunziţi în faţa
morţii
rând pe rând ca o
numărătoare inversă
noi doi ne împletim
gleznele
într-un cuvânt
de asta mă întreb
dacă ai vrea
să îmi citeşti noaptea
cu buzele cusute
iar într-un obraz limpede
îmi vei învăţa palmele
să culeagă
îniubirea
este ora ceaiului
şi dumnezeul cu ochii
sculptaţi în pământ
nu mai are ce să ne
ofere
în afara de fiica
tâmplarului
care v-a cioplit tâmplele
de lemn
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu