pereţi cu uşile deschise
te sărută
de la începutul drumului
până la sfârşitul vieţii
când stăpânul de moarte
îşi cântăreşte cuvintele
în zâmbetul pisicilor
care aleargă
din mână în mână
dacă aş fi mai viu
decât muntele pe care îl
porţi la gât
ţi-aş dărui o floare cu
sângele fierbinte
un glas cusut în
marginea ofilită a drumului
unde îţi ascunzi
trupurile de seară
apoi te-aş asculta
cum îmi descifrezi
nopţile
din buricul degetului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu