un bun de mare preţ şi două colţuri tâmpite

,, doar cel dintâi îşi mai recunoştea chipul în piatră”

însfârşirea celui de-al doilea cer

rătăcise o pisică cu ochii verzi

avea sânul drept la vânzare

o voce cu două numere mai mici

şi buza de sus încărunţită

pentru cultivatorii de ambiţii

în dreapta gropii comune o ursitoare începătoare

cerşea vedere cu tălpile goale de durere

în timp ce ultimele două colţuri erau ocupate

de un cuplu ce se iubea cu mult sub aşteptări

şi o singură umbră puţin mai departe

sculpta în auz un trib de fluturi tandrii

hai să ne sugrumăm tinereţile

să tăiem aerul în fâşii

până ne scuturăm trupurile de toată căldura pământului

şi  cine ştie

poate se va găsi cineva să inventeze

un alt ocean cu pielea lucioasă

în care să ne scăldăm

tăcerea