dacă aş fi un lac
trupul meu nu ar
avea nicio margine senină
mi-aş rupe
mijlocul cu degetele tinere
chiar la
începutul ultimului cerc
şi te-aş
întemniţa cu mânile goale
până nu îţi vei
mai recunoaşte
gustul sângelui
tu ai fost mereu femeia
cu picioarele zidite în mare
un singur ochi
drept
unde crescuseră două guri mici
ca să respire soarele
cu pielea aruncată în sus
şi coapsele pline
de zâmbet muşcând din umeri
anotimpurile
dacă aş fi un
arbore
carnea mea ar fi
fost o frunză dezbrăcată
de ţipăt
picioarele mele
ar fi avut pământul rupt
sub tălpi şi o
lume întreagă
curgând în mine
(Din Vol. Dimineţi cu Mâinile Încercuite)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu