când am deschis
orele cu degetele curate
în fruntea ta era
noapte
şi nu se auzea
întunericul zâmbind
doar o inimă timidă
deasupra căreia se odihnea
cerul
într-un ocean cu
marginile cusute în tălpi
sunt doar eu
descifrând lumina
dintr-un minut de singurătate
odată pe zi
în fiecare zi
când înfloreşte albul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu