Persoane interesate

marți, 24 iulie 2012

plecăciunea arborelui

Rădăcinile mele nu au crescut niciodată în lumină, deoarece nu aveau ochii înfloriţi cum trebuie. Erau mai mult înăuntrul pământului cu mâinile începute. Descifrau verdele. Şi ascultau cum pleacă oamenii. Unul lângă celălalt.
Rădăcinile noastre nu au ascultat niciodată soarele.


Uneori te naşti din mine
Alteori găsesc răspuns în tine
Şi întreg pământul ne mângâie frunţile

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu