am spatele încă
nemuşcat de mâini
şi împiedicările
sincere încercuite
de toate gurile
bune care au hotărât
în comun acord cu
ridicatul prezentului
la rang de
singularitate preconcepută
să reîncep
căutarea
înpermanentatului
plus de asta nu
există răspunsuri acoperite de întrebări
nici un puţin
câte puţin dintr-o stare de fapt
în care punctele
tale se lovesc ca tâmpitele
de alte linii
drepte
şi chiar dacă îţi
dăruiesc călcâiele murdare
ca ofrandă adusă
păşitului împăcat
tu rămâi ultima
purtătoare de trup supus
aşadar
neseriorizează-mă
până nu mai
rămâne niciun înviat să te oblige
să priveşti cum îmi
zbor minţile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu