dacă ai vrea să
povesteşti aventura marilor bulevarde
toată lumea ar
şti
că nu sunt nimic
altceva decât amintirea
unei zile
incendiate
peste care nu se
alungă nicio numerotare sensibilă
într-o piatră
încruntată
am osândit
nebunia ultimului munte
îniubit de
alergarea înălţimilor
şi fugile de
teamă le-am înrămat
în braţele
încărunţite ale tatălui
un singur cuvânt
fără stăpân
sunt întreg până
la proba contrarie
unde se ciocnesc
latitudinile unui ascuţit
cu fruntea
limpede
şi o moarte mai
neînsemnată
cu umerii
aplecaţi
contururile nu au
fost invenţia nimănui
sunt doar nişte
arbori uitaţi în pleoape
o pleiadă de ziduri
cuminţi
şi două adormiri
lucide
poate ar fi mai
indicat
să vând munţi
găuriţi la mijloc
şi un orizont cu
bretele şubrede
peste care plouă
cu stăpâni de poduri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu