tu rupi timpul
înainte
are glas viaţa
femeie proastă?
sau umărul ţi-a
rămas cuvânt între lacrimi
aleargă negrul în
faţa supusă
şi urlă
sunt primul
răspuns în sfertul tău curat
nu arunc ore în
palma ta
nu fugăresc
speranţe în lumini
sunt magazin de
vânzare în largul ochiului
şi niciun nume
uitat pe copertă
sunt centimetru
spulberat într-o dărnicie
ceruit de margini
şi întrăire
sunt viu în
fruntea ta
acelaşi nerostit
cuvânt
„sunt centimetru spulberat într-o dărnicie
RăspundețiȘtergereceruit de margini şi întrăire
sunt viu în fruntea ta
acelaşi nerostit cuvânt”,
iar eu sunt centimetrul cernit de lacrimi,
cu ornament ieftin în palmă, acoperind o dorinţă,
fără să prevăd constrângerea cuvântului înfipt în captivitatea durerii...