rămâi în glasul meu ca o lume întreagă

goală de toate gândurile

te arunci în trupul curat al caldarâmului
unde un cuplu de ore
adulmecă trecerea ultimilor născuţi
din mame de unică folosinţă
şi îmbrăţişezi amintirea paşilor
cu ochii îmbrăţişaţi de oameni
aproape albi de la atâtea învieri

plouă cu vineri
ca un dezmăţ întâmplat
şi nu există demoni cu autobiografie
doar o grămadă de lehamite
în liniştea dinaintea

ispitirii