sunt viu mă

într-un amurg dionisiac unde nu există memorie
eu scriu de la începutul vieţii fiecăruia
despre sălbatici dresaţi cu arătătorul
şi bulevardieri norocoşi
ce au devenit una cu pământul
urcat pe sub unghiile animalului rătăcit
în gura târgului

ca un cerber

pentru a supravieţui arunc libertăţile de pereţi
de lume
de urcare
de gânditul aproape
de viaţa stâlcită-n culori
şi de sărutul tău plin
de urlet

în partea a doua a trupului
atârnau sensurile mele
sleite de figurile apollinice
născute din beţia simţurilor
şi a omului punte
chinuit

de renunţare