mi-am topit mâinile în glasul tău şi era abia luni

îţi ciopârţesc numele până nu mai rămâne
niciun prenume viu
chiar dacă timpul nu l-am avut niciodată
cu dreptatea în picioare

doar întretimpul

pentru că aici te-am găsit ultima dată
aplecată în nesimţirea podelei
unde deşiretai glasul meu
încâlcit între lacrimile părăsite de unii şi de alţii

cu poftă