pentru o singură dată în stare gravă

căutarea imediatului
a deschis cu o voce stricată
pământul îngălat de trupuri

puţine

şi un alt fel de tu
dintr-o imagine simplă
îşi aleargă minţile până la epuizare
într-un colţ al mesei
peste care atârnă aerul curat ca un ştreang
de sinceritate
pentru cei care îşi schimbă pielea
odată pe an

de asta îţi mărturisesc iubito că timpul
nu are măreţie
este doar o întindere de clipe fără conştiinţă
căruia îi poruncim cumva

să aibă dimineţi