new document

sincer
m-am săturat să mă caţăr
în conştiinţa umărului
sufocat de bezna care îţi curge
din ultimul ochi de sticlă
unde ne-am admirat amândoi
unghiile goale
şi respiraţia deşirată
de foame

sunt sătul să mă arunc
din trecut în trecut
să număr din doi în doi
umbrele abandonate
în noi
şi să învăţ să râd
de fiecare dată

când culeg lumina
pe furiş