o altă fată morgană

zidurile de care îmi agăţ conturul umbrei
au încărunţit de aşteptare
în unghiile noi ale cărăuşilor de zile
care se aplecau îmbârligaţi
de răcnetul întunericului ce le cotrobăia prin vene
până în mijlocul sângelui

dacă m-ai iubi pe dinafară şi ţi-ai da seama
care este cicatricea ce o port în frunte
pentru a aştepta creşterea lumii

mă vei ierta?

sau doar mă vei şterge
mai puţin apăsat
din amintirea ta