în spatele pietrelor goale

te-aş împinge într-o adâncitură
unde te acopăr cu tot pământul din lume
dintr-un soi de habar nu am
fără puncte de suspensie la sfârşit

şi te-aş invita să adormi

dacă tot sprijin o singură umbră
lăsată în urmă de alţii
încă noi

apoi cine ştie
dacă te voi mai iubi în hohote