într-un genunchi tânăr se poartă ultima modă
aplecarea înaintatului
care părăseşte lumea din neştiinţa
înapoiului
din acest motiv eu scriu până la epuizare
iubirea
pentru ca tu
oricare ai fi dintre iubite
să întorci foaia
până la un
punct
şi de la începutul rândului
să începi cu ultimii
douăzeci de
ani
inventaţi pentru oameni
ca noi
plus de asta te întreb
dacă eu sunt murdăria ta
ce mai rămâne din
mizeria lumii?
iar dacă zeul tău are dreptul să fie inegal
de ce eu trebuie să-mi port
braţele drepte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu