îmi vorbeşti despre vreme ca despre o carte de vizită

vând pureci de regulă vinerea
nu de alta dar am descoperit că toţi cei care vor să ajungă în rai
nu doresc să moară niciodată
ştii tu
paradoxul crescutului până la nesuportare
şi două minute de pauză
la purtător
sunt blablau-ri încetăţenite ca diversitate
pentru nerăbdare

în realitate
ne place să fim inutili
pentru că este o milă acceptată
la a doua vedere

când nu ne mai suportăm
scrijelim cu unghiile într-un cotidian
o sinceritate cu pieptul gol
şi aşteptăm să uităm celelalte cuvinte
vieţile împrumutate
câteva capete stângi
drepte
încârlionţate

şi o pădure de ziduri
tatuată în chipuri