fugărirea pustiului şi partea ascunsă din calea soarelui

mă sfârşesc de la căderea umedă
aplaudând torenţial pământul
înfruntat de încruntatul singuratic
îngropat într-un ocean de braţe
aruncat dintr-o parte în alta de vacarmul apăsat
al biciuitorului de cocoaşe
şi rânjetele osândite între patru pereţi

sunt omul desenat cu degetul
în praful camerei de oaspeţi
unde se aruncă lumina murdară şi mângâierile
iubitelor de ocazie

şi dacă oamenii se decojesc de pe geamuri
ca o crustă
numai vinovăţiile mele
mai rezistă încă o noapte
în ţipetele lor