din sânul tău iubito

de ce când tu speli geamurile
eu mă ghemuiesc
şi plâng?

dacă ar fi apărut deziubirea
aici-ului
unde tu stârpeşti păcate
iar eu le colecţionez în tâmplele întinse în tot cartierul
atârnat de ore fixe

cu certitudine nu ne-am mai alerga vieţile în ceilalţi

în centrul părăsitului a existat un cerc
trasat cu fruntea
de Animalul care făcea greva foamei
în piciorul său nou
iar din amândouă părţile stângi
curgeau refuzurile oamenilor sătuli
de atâtea mâini întinse

şi în fiecare oră
o altă lume cu degetele curate urmărea
anii inscripţionaţi în trupurile arborilor domesticiţi
în piepturile noastre
drepte