nu are aspect
nici oglindirea continuă
unde argumentul caută oscilaţii foarte mici
în consistenţa exemplului
cu mâini nefolosite în capătul domeniului
unde funcţia continuatului
nu a avut niciodată o realitate vie
există o limită
aruncată la voia întâmplării
şi niciun proscris la viaţă
nu va înţelege de ce drumul
este ca o conversaţie
cu mai multe sensuri libere
pe o singură parte de mers
Felicitari din nou ! Aceleasi sensuri libere le regasesc in cuvintele tale, conversatii in monolog, pe aceeasi parte de mers , mersul proscrisului la viata care a ales drumul intamplarii si al pasului limitat de intelegerea drumetilor fericiti. Zi frumoasa si inspiratie la maxim.
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru trecere...ma recalibrez permanent
RăspundețiȘtergere