până nu au mai rămas urmele urmelor
eu asmuţit de o singură parte curată
şi porţile cusute la gură de îngrozirea trupurilor
scurse în pauzele publicitare
într-un orizont tâmpit
unde hoţii de sfârşituri şi depresia mea intelectuală
omul năpădit de murire şi desfrânarea neînfricaţilor
în fiecare început de viaţă când aduni aerul rămas
dintr-un orgiastic cor de greieri educaţi să tacă
în anotimpul destinat culorilor
şi stiletul ce îl porţi între coaste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu