unele lucruri sunt(în viaţă) pur şi simplu rătăcite

în locul de unde a început tăcerea

cuvintele sunt goale ca regii
oamenii aleargă puţin
şi o părăsire uriaşă
s-a rătăcit din viitorime
în mâinile întinse de la ora cinci
unde vieţile se prăbuşesc nedumerite
cu alt orizont neînceput de paşi

la îndemână

în mine timpul
s-a destrămat de spaimă
între două aminteli
din acest motiv m-am întrebat mereu
de acele cuvinte care s-au întâlnit
erau două
ca şi picioarele mele
iar oglinda în care fluieram dimineaţa
m-a surprins spunându-mi
de ce suntem doi

într-o margine singură
animalul zâmbea
în sensul invers al unei căderi