orice salt spre murire este onorabil

liniştea nu a fost invenţia nimănui

este o marcă neînregistrată a unei categorii de populaţiune
în general non umană
amintesc pentru o bună înţelegere a neînţelesului
arborii
florile
şi uneori firul ierbii

singura formă conştientă care se întrepătrunde cu această noţiune
este piatra
nu doar prin absenţa nejustificată a mobilităţii
ca un moft pe deplin neacceptat de a-şi mări volumul
exponenţial cu deplasarea timpului
un fel de plus minus infinit în răspântia minţii

când scârţâitul asurzitor al unui alunecat din vieţuire
părăseşte sceneta
se poate afirma că se apropie tiptil o tăcere ce va urmări
urma umbrei

lăsând la o parte bocitoarele şi pe sfinţia s-a cu imensa lui risipire de fum
cred cu sinceritate în nevoia imensă de invizibilitate
ca mijloc contraceptiv înaintea prostiei

mâine întorc buzunarele pe dos
îmi donez o parte din trăire unui colecţionar de vechituri
şi deschid o şcoală pentru cei care vor să moară citeţ
nu mănânc
nu dorm
nu respir
stau dus pe gânduri într-un val încălzit
uneori spun cuvinte atât de îngrozitoare
încât pământul se prăvăleşte dintr-o parte în cealaltă a oamenilor

şi glasurile
ţipetele
bocetele
devin singura constantă care se clatină din bun simţ
pentru starea cea dintâi