o seniorita şi pirueta din mijlocul frunţii

ţi-ai abandonat chipul

în buricele degetelor mele
cu şaizeci de clipe
într-un început datornic
de gânduri căzute peste gânduri

din acest motiv o prăbuşire

nu cunoaşte răutatea
doar laturi chinuite şi un ţipăt
înfăşurat în mâini
o câmpie de hârtie imaculată
aşternută în mijlocul oraşului

ca o fugă

printre străzile îndreptate cu forţa
tu
care îmi răsfoiai albul din tălpi
şi aceeaşi numărătoare de zile
oprindu-se la cifra
doi