cu un fel de zâmbet în colţul buzelor care
rivalizează cu o noapte aproape acvilină
mai ales dacă te încumeţi să o petreci toată
de una singură
la mine e mai simplu
am decis să nu spun nimic nimănui
să descriu doar lucrurile care se lasă îmblânzite
în podul palmei şi lumina din jarul ţigării
pe unde mai curg din când în când
toate zgomotele străzii
uneori mă duc înaintea oglinzii
îmbrăcat ca un pătimaş
îmi potrivesc cuvintele cele mai frumoase în jurul gurii
şi mă las pradă limpedelui din faţa mea
pentru că în felul acesta suntem amândoi în viaţă
urmărindu-ne imens
unul din privirea celuilalt
(DD)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu